Plângând adorm, plângând mă trezesc
Asta e viaţa mea lacrimogenă,
Ăsta e modul în care supravieţuiesc
Singură, ca un actor pe-o scenă.
Hai-hui-mi colind mereu, mereu
Sufletul dintr-un colţ într-altul
Aş vrea să fiu un curcubeu
Sau trăsnet... să colind înaltul.
O floare fără de petale
Ofilită şi înmărmurită,
Mereu crezut-am în vorbele tale
Acum mă laşi ca luna – părăsită.
Mi-aş scoate inima din piept
Şi-aş vrea să beau ca să-mi înec amarul,
Dar nu ştiu dacă e corect
Ca tu să vii să îmi strici PLANUL.
PLANURILE noastre care acum sunt vise
Rămân acum închise datorită ţie
Într-o cutie fermecată
Uitată-n inima-mi pustie.
Plângând adorm, plângând mă trezeşti
Te-ai întrebat vreodată cât de mult greşeşti?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu