of,dragostea...

                                             

        

             OF, DRAGOSTEA…   

Ce înseamnă să suferi din iubire...

Râuri de versuri curgând în neştire

Plânsul înecat, săgeţi în inimă

Nu trebuie să plângi pentru ce laşi în urmă.

Azi m-am deşteptat!

Am văzut că nu există dragoste eternă.

Ceea ce va ţine loc de tine

Va fi .... o simplă pernă!

Mi-am făcut mii de iluzii

Creând în mine doar confuzii

Făcut-am sacrificii mii de-a rândul

Credeam chiar că mă-nşeală gândul.

Azi nu mai sunt cea de ieri

        Nici nu sunt cea de mâine....

Mi-am scos inima-mi frântă din piept

Şi-am dat-o repede la câine!

Mi-a străpuns inima cu dinţii lui băloşi

Şi-am simţit dureri asurzitoare

Un fel de orgasm sau... cântec de privighetoare

Ştiam că inima mea moare...

Şi a murit!

În mine n-a rămas SPERANŢA

Ci doar credinţa că undeva, cândva

Voi putea să-mi reiau viaţa.

Precum bine s-a mai scris

" Orice început are-un sfârşit"

Aşa si viaţa, aşa şi iubirea

Tare mi-aş fi dorit să cunoască nemurirea.

Aşa că învăţaţi cu toţii

Iubirea eternă n-o cunosc decât poeţii

Şi pereţii camerei din care scriu

        Aceste versuri...