Într-un moment de disperare
Am vrut sa sfărîm lumea toată
Că m-a născut din suferintă
Că m-a omorît ca pe o floare...
m-a smuls din radacini
si cît-colo m-a azvîrlit
dar m-am ascuns in mărăcini
si nu m-a mai găsit...
am rămas mult timp
in ploaie si in vînt,
flămîndă si gonită
dar cu o sperantă...crescîndă!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu