Trăieşti în trecut, nu mai eşti tu însuţi
Zilele trec, anii la fel
Te-ai pierdut în valurile reci ale vieţii
Te-ai stins ca roua dimineţii.
Te-ai schimbat
Şi asta s-a văzut
În momentu-n care
Mi-ai dat ultimul sărut.
Azi nici în genunchi de te-ai întoarce
Nu te-aş ierta,
Ţi-aş râde-n faţă
Şi ţi-aş spune:
"- Să mă laşi în pace!"
Mi-a ajuns, am suferit destul
Am început să cred
Poate nu eşti pentru mine bun
De-abia acum înţeleg...
Poate m-ai iubit
Eu ştiu sigur c-am făcut-o.
De mine n-ai fost mulţumit?
Inima din mine-ai omorât-o!
Doar tu cu crezămintele tale
M-ai făcut să înţeleg cine eşti de fapt.
Eşti cel mai mare egoist, ce -
Chiar şi cu întâlnirile noastre lunare
N-ai putut a-mi da o şansă, o scăpare...
Te urăsc! Pentru ce-am ajuns de când
Ai plecat şi m-ai lăsat
Singură!
Nu ţi-a păsat! Te-am adorat!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu