norii gri

                                                   

                                                     Norii gri

                       Văd norii gri din ochii lui,

                       Nori grei ca de furtună,

                       Mi-e teamă de ce ii voi putea spune

                       Când l-oi tine de mâna!

                                                             Văd picuri grei ca de oţel

                                                             Pe fruntea lui umbrită,

                                                             Şi mă-ngrozeşte gândul lui,

                                                             Fiinţă rătăcită...

                       Işi cată negrele-amitiri,

                       Culese intr-o vară,

                       Pe EA o cată vesnic in straini,

                       Sperând c-o să-i apară...

                                                            Cândva,dori-o-va cu sete

                                                            In nopţile-nstelate,

                                                            Dar va rămâne pururea

                                                            Visand ale ei soapte...

                       Dar o speranţă incolţeşte

                       In inima-i bătrână,

                       Când cerul,steaua lui-l va lumina

                       El va tiné-o de mână !

                                                           Ăsta e vis de-ndrăgostit

                                                           Ce veşnic el nu uită,

                                                           Acele clipe din trecut,

                                                           Ce nu au murit incă...