E seara de Ajun!mai e putin si se mai termina un an. Trece timpul asa de repede ca nici nu-ti poti da seama cand a trecut. Primele 6 luni din an sunt pentru acomodare cu noul an,cu noile planuri,cu noile sperante iar celelalte 6 sunt pentru planificarea planurilor propuse si cu putin noroc,cu inceperea acestora. Si iata ca iar vine Ajunul si noi inca nu ne-am terminat planurile pentru anul acesta. Si ne facem altele:la fel de indraznete,la fel de marete dar oare realizabile doar in anul ce tocmai bate la usa?
Nu mai avem timp pentru noi,pentru dorintele noastre,pentru idealuri,pentru nimic. Devenim roboti cu chip de om,manipulati de tot ce ne inconjoara,plangandu-ne mereu ca nu ne este bine dar totusi neincercand sa facem ceva sa fie mai bine…lasam totul in seama altora,a celor care au chef sa se ocupe cu “joaca vietii” ,rugandu-ne la ei pentru o bucata de paine,milogindu-ne,uitand de Dumnezeu, singurul nostru Dumnezeu…
Devenim atei fara sa ne dam seama,ne moare constiinta,apoi sufletul si in cele din urma trupul dupa ce a “robotit”o viata intreaga sa ii fie bine…sau cel putin a crezut poate ca ii este bine… Suntem robi…pentru asta ne-am nascut si din cauza asta murim… suntem captivi in sufletul nostru pacatos!ne este bine asa?sau nu avem puterea sa realizam ce e cu noi? Unde e DUMNEZEU? Cautati-L in voi… incercati sa aflati cine sunteti si care este telul vostru in viata! Numai asa o sa fici cu adevarat fericiti… Asta daca exista cu adevarat FERICIRE…
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu