Lacrimi reci imi curg pe obrazul prafuit
Si vantu-mi sufla iute prin paru-mi incalcit,
Privesc spre cer si iarasi sper,
Ca drumul iar n-ai ratacit…
Ma uit spre zari,spre orizont.
Contemplu lumea,viata,traiul,
Ma ‘cearca visarea din gand
Si uite ca te vad mergand
Cu-alaiul…
Urmezi ai prostilor pasi,
Si prost devii si tu de-a randul,
Te vezi,te sfermi,te zbati dar gandul
Se duce dar tu nu il mai lasi.
Constiinta nu-ti vorbeste.
Mana ta pe lantul rece
Ma indeamna sa te-ndrum
Spre faradelege…
Un pacat,doua pacate
Cine stie?cine poate?
Ranã omului sa-i faci
Mai ales celor mai dragi.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu